N-a durat mult de cand am facut public articolul in care povesteam despre internship-urile Dolce by Vero, ca au si aparut ajutoarele. Mai repede decat ma asteptam si mai implicate, pasionate si dornice sa invete decat as fi crezut.
“La placinte, inainte si la razboi inapoi” nu s-a aplicat la noi :)
Nu doar pentru ca nu facem placinte, ci pentru nimeni n-a lasat o clipa impresia ca se plictiseste sau ca ar vrea sa dea inapoi. Dimpotriva. Sa va povestesc:
Andra, Oana si Corina au inceput de cateva saptamani bune practica la atelier. Sunt si frumoase, au si drag de prajituri, si stil (in toate), iar de pasiune nu mai spun. Toate trei mamici de copii (mai mici sau mai mari) si nu numai. In viata de zi cu zi, Andra e medic si trateaza boli infectioase. Oana lucreaza in departamentul de marketing intr-o corporatie din Bucuresti. Pe Corina va las sa o descoperiti singuri, aici, ca e mult de studiat si… practicat.
Sa stiti ca nu suntem doar o gasca de fete, caci in practica ni s-a alaturat si Ciprian. Ciprian e pasionat de prajituri si dupa programul de intership, am stabilit sa facem echipa “definitiv” la Dolce by Vero.
Fetele vin in practica de la Horeca School, scoala care ridica standardul in piata prin calitatea pe care o ofera. Acolo am invatat si eu, de la Olguta, si pot confirma ca e unul dintre cei mai buni si pasionati traineri pe care i-am avut. Ei ii datoram delicioasele eclere Dolce by Vero (a venit special la atelier sa ne explice pas cu pas, pana ne-au iesit perfecte).
E un sentiment aparte sa stii ca pui umarul la ceea ce poate fi un cofetar priceput pe viitor. Un om care nu doar stie tehnicile bine, ci si sa se adapteze oricarei situatii care ar putea sa apara in laboratorul de cofetarie sau chiar in propria bucatarie.
Spune Olguta, iar eu sunt 100% de acord cu ea.
Acum simt si eu cat de mult inveti atunci cand dai mai departe.
M-am bucurat sa descopar ca suntem multi cei care impartasim pasiunea de a crea dulciuri naturale cu decoruri deosebite. In ciuda schimbarilor care au venit odata cu practica, am fost fericita sa fac loc la noi in atelier acestor oameni care isi doresc cu adevarat sa munceasca si sa invete. Si sa pot da mai departe din tot ceea ce am invatat :)
Si daca tot a fost rost de practica si invatare, intr-una din zile am testat si o altfel de experient de invatare.
Cu mic, cu mare, la treaba in Atelier
Intr-una din sambetele trecute, am primit doua ajutoare speciale: Mihaela si fiica ei, Andreea, ne-au inveselit ziua si au lucrat cot la cot cu noi. La putin timp dupa ce au parasit cofetaria, am primit de la Mihaela povestioara de mai jos. Impreuna, am decis s-o impartasim pe blog, ca sursa de inspiratie si pentru alti doritori :)
Ce poti face intr-o zi de sambata?
Ca foarte multi dintre voi, lucrez de luni pana vineri si astept weekend-ul ca pe vacanta mare. Imi place ceea ce fac, dar si mai mult imi place cand am timp sa ma plimb, sa dorm, sa citesc sau sa ma joc cu fetita mea.
Intodeauna, sambata, “to-do-list-ul” e aglomerat cu activitati “de toate culorile”. Sunt multe lucruri faine pe care imi doresc sa le fac, altele care “trebuie” si desigur, mai sunt si unele care se ivesc, pur si simplu :)
TO DO LIST
…sa fac curatenie in toata casa
…sa gatesc
…sa ies cu familia in parc
…sa merg la film sau la teatru
…sa ma intalnesc cu prietenii
…sa merg la diverse evenimente
…etc. etc. etc.
Insa intr-una din sambetele trecute, am optat pentru o altfel de experienta. Ce credeti oare ca am ales sa fac din toate cele de mai sus?
Ei bine… am gatit! … adica am “prajiturit”! 😊
Chiar daca o fac destul de des si acasa, de data asta m-am bucurat sa fiu in prezenta unui maestru cofetar de exceptie – Veronica. Si nu oricum, ci insotita de fiica mea de 9 anisori, Andreea.
Prietenii mei, Vero si Rares ne-au primit cu bratele deschise in cofetaria Dolce by Vero din Moara Corbeanca. A urmat o zi plina, printre torturi, mousse-uri si alte prajituri pe care le mananci din ochi numai cand le vezi.
100% Pasiune, 100% Rezultate
A fost o ocazie excelenta sa redescopar ce inseamna sa faci ceva lucrurile din pasiune pura, fara sa obosesti. Sa fii “la foc automat” aproape tot timpul, dar sa ai timp sa te bucuri cand cineva iti trece pragul cofetariei si poti sa il servesti cu… fericire.
Pentru noi a fost magic si distractiv sa putem fim martore si ajutoare in atelierul in care se “coc” surprize dulci. A fost o zi de sambata delicioasa, asa ca recomand experienta asta oricui.
Multumesc mult, Vero si Rares!
P.S. De la Dolce by Vero nu ai cum sa pleci niciodata cu mana goala, asa ca, pe langa prajituri, am luat cu noi acasa si multe secrete de “prajiturit”. Weekend-ul asta, eu si fetita mea, ne facem propriul atelier… acasa si incepem practica!
Si noua ne-a facut placere sa le avem pe fete in atelier, si le asteptam ori de cate ori vor sa petreaca o altfel de sambata. Cred ca-i tare important sa le aratam copiilor nostri cate lucruri se pot face, si mai ales, sa ii implicam direct in activitati.
Acolo unde pasiunea se pune in practica
Am fost placut surprinsa de pasiunea si dorinta de crestere a tuturor care au ajuns pana acum in “culisele” atelierului. In plus, invata repede ce-i de facut si nu au nicio problema sa curete apoi ustensilele de gatit, nu perceap asta ca fiind “munca de jos”. Am avut norocul sa intalnesc persoane care au inteles ca intr-o forma sau alta arta cere mici sacrificii, si ca entuziasmul si bucuria cu care faci lucrurile e tot ce conteaza.
De cealalta parte, si eu mi-am dorit sa creez cel mai bun context de practica si invatare, asa ca nu m-am sfiit sa le dau fetelor retetele. Nu tinem nimic ascuns, din simplu motiv ca nu avem nimic de pierdut. Si ele isi doresc ca mai departe sa isi creeze propriile ateliere, iar eu sunt bucuroasa ca retetele Dolce by Vero sa fie preluate de alte cofetarii care vor sa ofere calitate.
Si daca se construiesc 10.000 de cofetarii la fel?
Pana la urma si 10.000 de cofetarii daca se construiesc, tot nu m-ar deranja. Din contra. Ar fi un semn ca am ridicat standardul si ca oamenii consuma in sfarsit dulciuri de calitate.
Asadar, sunt recunoscatoare. Pentru oamenii pe care i-am cunoscut, pentru ca stiu ca se bucura, pentru ca ne distram si cream bunatati care mai departe ii incanta pe ceilalti. Se vede, nu?