Doi oameni intră și ies din cofetărie. Îi văd cum își mută privirea de la produsele din vitrină la prețuri și cum decid, printr-un „la revedere” că e scump.
Aceeași tăcere o primesc uneori și atunci când mi se cere o ofertă pentru candy bar sau un tort cu pretenții – ingrediente de cea mai bună calitate, decor personalizat, combinații de gust și desigur, livrare.
Cât costă? (și apoi liniște). E oare prea scump? În comparație cu torturile din hypermarket-uri, clar da. Raportat la torturile sau prăjiturile unor cofetării binecunoscute (care, fie vorba între noi, folosesc premixuri), nu e deloc.
Povestea de mai sus mă face să vă povestesc despre cum uneori ne raportăm greșit la natural, ieftin și chiar la frumos, când vine vorba de „ceva bun” :) Nu suntem toți așa, asta e clar. Ne mândirm cu zeci, sute de clienți care respectă munca noastră, la fel cum și noi respectăm valorile lor și le oferim bun gust, din toate punctele de vedere. Dar, excepții și îndoieli legate de preț, apar în orice domeniu. Să le preîntâmpinăm, zic :)
Ce costă de fapt?
Dincolo de preț cred că e important să învățăm la ce să ne uităm înainte de a aprecia valoarea unui produs. Fie că e vorba de prăjituri, pâine sau mezeluri. Pentru ce plătim? E brandul, sunt ingredientele… e locația?
Scriu despre acest subiect pentru că m-aș bucura să fim cât mai educați. Adică să știm să citim etichetele și să fim informați de fiecare dată când alegem ce punem pe masă. O să iau exemplul personal și o să vă fac o „incursiune” în atelier la noi pentru a înțelege, concret, ce și de ce costă cât costă :)
INGREDIENTELE
O să încep direct cu un ingredient căruia cu siguranța cu toții i-ați făcut proba gustului (și a prețului) – untul. Un kilogram de unt costă 40 lei. În aceeași cantitate „verișoara lui săracă” – margarina – costă 4 lei. Dacă nu-ți întinzi pe felia de pâine prăjită margarină la micul dejun, de ce ai consuma-o în ceva așa fin ca o prăjitură?
Prețul pentru un kilogram de blat din comerț este de circa 8 lei. „Merită” cu atât mai mult cu cât va rezistă 6 luni la temperatura camerei. Valoarea ingredientelor unui blat „homemade” este de 50 lei, cu restricțiile de rigoare – se păstrează în anumite condiții și are fără doar și poate un termen de valabilitate mult, mult mai mic.
Un sac de premix cremă de vanilie costă 10 lei și rezistă un an la temperatura camerei. La târgurile dedicate cofetarilor, găsești 90% din premixurile pentru macarons. Nu mai zic de cutiile sau gălețile de „cremă”.
Natural e mai… pal. Iar ceea ce e prea colorat și nu seamănă cu ceva natural (fruct proaspăt) este doar colorant artificial.
Crema din fistic natural nu va arata niciodată așa cum arată pasta de fistic la găletușă. Din ingrediente naturale nu vor ieși niciodată culori atât de aprinse.
OAMENII ȘI MANOPERA
Oamenii buni costă și asta e ceva ce știe orice angajator. Am scris aici despre respectul pe care îl am față de cei care fac ceea ce le place, dar și despre viziunea mea privind valoarea fiecărei meserii. Nicio meserie nu ar trebui poziționată mai „sus” sau mai „jos”. Dacă aș fi avut concepția asta n-aș fi ajuns niciodată să am propriul business și să duc deserturile la nivel de artă.Așa că am ales să plătesc peste medie.
Low cost s-ar putea să te coste mai mult
Munca și efortul lor de a livra deserturi proaspete și bune costă. În lipsa manoperei, 1/3 din costuri s-ar salva. Am scoate crema din găleată și am unge blatul comandat acum 4 luni. Nu facem asta…
Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă valoarea achizițiilor pe care le fac.Nu te duci la Merecedes să spui că Dacia e mai ieftină. La fel e și la zboruri. Știi foare bine că un zbor de 20 euro s-ar putea să te coste de câteva ori mai mult, la final.
INSTRUIREA ȘI TESTAREA
Toți oamenii care au trecut prin atelier și au pus mâna la crearea produselor noastre au fost formați prin cursuri de cel puțin 3 zile. Prețul unui astfel de curs ajunge la 1000 euro.
După costurile de instruire, urmează însă testele. Fiindcă până ce ajungi să faci un mousse „ca la carte”, o glazură oglindă sau să modelezi un personaj, e nevoie să strici, să eșuezi, să arunci
Nu există rețete de succes și nici scurtături!
Cu toții am făcut-o în domeniul nostru. Nicio „rețetă” – indiferent că vorbim aici la propriu sau la figurat, nu garantează succesul și aspectul produsului final.
E nevoie să înveți testând, iar asta înseamnă să mai și greșești…
DECORUL
Decoratorii sunt artiști și au nevoie să studieze constant.Nu mă refer doar la anii de practică și învățat, ci la ceea ce se întâmplă în fiecare zi în laborator. Și noi, la fel ca designerii sau consultanții, petrecem ore în șir la telefon sau față în față cu clientul încercând să înțelegem ce vrea.
Ce înseamnă boem, natural, fresh sau floral pentru mine, nu înseamnă și pentru el. Orice concept necesită ore de cercetare, căutări pe net, discuții și alegeri, apoi confruntări.
Decor înseamnă comandă specială, iar decorațiunile noastre sunt perisabile – crapă, se decolorează. Nu putem să luăm sau să facem Mickey Mouse pe bandă – sunt zeci de variante de personaje și de viziuni ale celor care vor comanda.
Un decorator este un artist
Recunoaștem și că unele decoruri ne aduc tot felul de emoții: „oare îi va sta nasul până la final?” – pentru că dincolo de rezistența și măiestria pe care o punem în crearea unor elemente atât de fragile, la evenimente, ne „lovim” de temperaturi variate și un transport.
PROSPEȚIMEA
Ingredientele naturale au dezavantajul perisabilității. Ne-am asumat de la început să aruncăm și să respectăm termenul de valabilitate. Nu mă refer aici la produse stricate ci pur și simplu la cele care nu mai au aceleasi calități.
Frișca naturală nu rezistă mai mult de 24 h pe o savarină. De fapt, nici o prăjitură nu stă în vitrina noastră mai mult de 2 zile.
Cremele se usucă și crapă, frișca curge – iar prăjiturile își pierd din calități, la fel ca orice mâncare gătită în casă cu ingrediente normale, naturale.
Viața în vitrină durează două zile
Lucrând în regim de atelier, preferăm să ne concentrăm pe evenimente – unde cu siguranță nu se aruncă nimic.
MARKETINGUL
De la oameni care se ocupă de conturile de social media, flyere, reclame și până la cutia în care prăjitura ajunge în casă, totul contează și desigur, costă.
Fotografiile, aranjamentele, magazinul online implică și ele cheltuieli.
Avem nevoie ca oamenii să știe de noi și din fericire recomandările au funcționat și au adus mereu noi clienți. Din fericire, n-a fost nevoie de bugete uriașe, fiindcă proba gustului a trecut proba publicității, de multe ori.
TIMPUL
Time is money, zic americanii și o știm cu toții.
În atelier, timpul se traduce prin manoperă și durată de viață. Spre exemplu: crema de vanilie pe care unii o fac din sacul de premixuri, noi o facem de mână într-o oră (doar 1,5 kg o dată altfel nu o putem manevra cum trebuie). Ea trebuie păstrată un maxim de timp la o anumită temperatură, altfel crapă.
Cel mai mic tort costă 3 ore
LOGISTICA
Ultima dar nu cea din urmă… presupune spațiul, curentul electric, gazele & so on. Nu ne place să le punem la socoteală și totuși la final de lună le plătim. Nu ținem cremele în saci la temperatura camerei, ci folosim frigidere speciale care să ne ajute să păstrăm proaspăt totul. Autorizațiile și verificările periodice costă și ele. Și transportul :)
CONCLUZII ȘI POSIBILE SOLUȚII…
Așadar o prăjitură costă (sau orice alt produs) atât cât costă ingredientele, mâna de lucru (de la cât de pricepuți sunt oamenii până la salarii), decor, grad de prospețime, marketing, timp și logistică. La fel cât te costă de fapt și o prăjitură sau un tort făcute în casă. Ceea ce e o posibilă variantă.
Prăjituri făcute în casă
Apreciez oamenii care își gătesc. Care se preocupă să cumpere ingrediente, să caute rețete, să aloce timp din viața lor ca să pună pe masă o prăjitură (sau altceva) ieșită din mânile lor. Dacă ai făcut măcar o dată o prăjitură acasă, știi că te costă.
Dacă nu, e un test bun :)
Un cheesecake sau o negresă făcute în casă sunt de 10 ori mai bune și mai sănătoase decât unele făcute din premixuri. Eu spun așa – ar trebui să te îngrijoreze faptul că plătești 5 lei pentru o prăjitură. Oricine a făcut vreodată o prăjitură, știe că nu are cum să coste atât. Cu cel mai ieftin unt, cu cel mai slab lapte sau ou, tot nu faci o amandină de 5 lei.
Mi-ar plăcea să știm să apreciem băcăniile din jurul casei, magazinele micuțe și nișate. Știu, e mai la îndemână să mergem direct la cei mai mari, mai cunoscuți și mai promovați. Dar oare cu ce preț? Teoretic, cu același preț, dacă mă raportez la zecile de cofetării arhipline din București unde un kilogram de tort din premixuri are același tarif ca la noi. Practic, vorbim de ingrediente foarte diferite. Adevăratul preț stă în obiceiurile noastre de consum și se reflectă în sănătatea noastră!
Cu responsabilitate și puțină atenție la etichete, se poate :)
Cu drag, Vero
